NOU SĂNĂTATE STUFF 

Creșa privată: șpagatul între triajul corect și banii în cont

Sunt sigur că, printre criteriile pe care le-ai luat în calcul, dacă și când ai ales o creșă pentru copil, triajul medical și partea de medic on site au punctat semnificativ la scorul final. E și normal, la cele mai mici vârste, sănătatea este esențială. Dar ce faci când, încet-încet, începi să înțelegi realitatea de dincolo de pliant și turul de prezentare?

Hai să intrăm în subiect. Triajul de la intrarea în creșă, cel de zi de zi, ar trebui să fie un punct-cheie. Fiecare copil, verificat de un cadru medical și, fără scrupule și cu o maximă rigurozitate, trimis înapoi acasă, dacă are semne de boală și prezintă risc pentru ceilalți pitici. Scriptic, totul este clar – ai lucrul acesta stipulat chiar și în contract.

Cum este, însă, realitatea noastră? Cu mențiunea că nu o putem clasifica drept exemplu deplin, dar coincide și cu suficiente alte păreri de la părinți care frecventează alte creșe private.

Dimineața, majoritatea părinților merg, disciplinați, către cabinetul medical, pentru triaj. Cei mai grăbiți – îi știți, cei care sunt mai părinți decît restul părinților, probabil tot cei care ocolesc coloana din trafic pe contrasens și se înșurubează primii la stop – se fac că plouă și își duc copiii direct în clasă. Pretextul este că oricum asistenta vine prin clase undeva după ora 10 și poate vedea atunci dacă totul este în regulă. Caz în care toată partea de prevenție a picat – copiii s-au întâlnit deja și au făcut un productiv schimb de viruși, așa că degeaba mai vine asistenta. Plus că nu mai este nimeni prin preajmă să ia copilul acasă, dacă este nevoie. Aici, culpa nu este a creșei – nu pot educa, în același timp, și copilul și părintele. Poate doar niște cordoane tip aeroport, care să ducă direct de la poartă la cabinet, ar funcționa. Până la primul care s-ar gândi că merg și ele sărite, normal. Eu unul am putere de convingere când este vorba de copilul meu și am convertit un săritor de triaj din categoria asta la drumuri regulate spre cabinet, dar mai sunt destui ca el.

Pe hârtie, asistentele care fac triajul îți dau încredere. Nu știu alții cum sunt, dar la noi avem două tinere speranțe, care bat cu 50% centenarul dacă le însumăm vârstele, iar procesul riguros constă în aprins lanterna 1-2 secunde printr-o guriță deschisă 3-4 milimetri de către cei mici, dat doi stropi de dezinfectant într-o mână și trimis la plimbare. Nici dacă ar avea vedere de vultur nu cred că ar sesiza roșu, oranj sau violet în gât. Cu variațiunile normale: nu deschide gura, nu-i nimic, îl verificăm la clasă, sau, cea care îți dă cea mai mare încredere, părintele care vine cu sacoșa de medicamente și le lasă la cabinet – are muci verzi si mai face puseuri, dar e OK.

Vorbeam, în titlu, de un șpagat. Dacă piciorul care stă pe triaj este clar, hai sa vedem ce este cu partea de bani în cont. Lucrurile sunt, aici, extra-simple. Pentru a vinde, a îți crește segmentul și a atrage clienți noi, marșezi pe rigoare – de unde și strictețea contractuală și regulamentul explicit în privința sănătății. Pentru a încasa, însă, de la clienții existenți, sumele contractate, copilul trebuie să fie, efectiv, prezent la clasă.

Și aici, realitatea poate fi explicată într-o simplă frază: dacă triajul este riguros, copilul este trimis acasă, iar pentru fiecare zi sau zile în care nu vine la creșă, părintele nu plătește sau își primește banii înapoi pe mese sau pe întregile zile de absență.

Automat, copii mulți prezenți = bani în contul creșei, versus copii trimiși acasă = sume neîncasate sau restituite.

Ce rămâne de făcut? Ca de obicei, tu și doar tu, ca părinte, vei avea, întotdeauna, cel mai bine grijă de copilul tău. Protejează-l cât de bine poți, dar fără să devii extremist și, dacă vezi și la alții lucruri greșite pe care le poți ajusta, fă-o. În cele din urmă, dacă lucrurile nu merg, schimbă. Schimbă grupa, schimbă creșa, nimic nu este bătut în cuie și nu sunt lucruri inalienabile. Copilul primează, și asta nu este nimic nou.

Pe aceeași temă

Leave a Comment